



















































Sudarea țevilor din oțel inoxidabil reprezintă un proces complex, al cărui succes depinde de sudabilitatea metalului. Sudabilitatea este definită ca abilitatea metalului de a forma o îmbinare sudată rezistentă și durabilă, comparabilă ca proprietăți mecanice cu materialul de bază.

Sudura electrică a inoxului se poate realiza prin mai multe metode, însă cel mai des sunt utilizate trei:
Înainte de începerea lucrărilor de sudură este necesară curățarea atentă a marginilor țevilor cu perie metalică până la luciu și degresarea lor cu soluții speciale. De asemenea, este important să se lase un mic decalaj pentru contracția cordonului de sudură.
Această metodă este potrivită atunci când nu există cerințe speciale, dar este necesar un cordon de calitate. Se lucrează cu curent continuu și polaritate inversă. Este important să se evite topirea excesivă și să se utilizeze electrozi de diametru mai mare.
Această metodă se folosește pentru sudarea metalelor subțiri sau atunci când este necesar un cordon de înaltă calitate, de exemplu pentru țevi prin care circulă lichide sau gaze sub presiune.
Puncte esențiale:
Această metodă este optimă pentru sudarea oțelului gros, sporind productivitatea datorită vitezei mari de lucru.
Există aproximativ 40 de tipuri de sârmă de inox pentru diferite clase de oțel. Adăugarea nichelului crește rezistența îmbinării.
Metoda asigură atât productivitate, cât și calitate ridicată a sudurii.
Link spre țeavă din inox
Link spre material de sudură
